| LDR |
01768nx a22002413 |
| 001 |
219686 |
| 009 |
DELAVRANCEA, BARBU ŞTEFĂNESCU |
| 100 |
$a
arumy01010101ba0
|
| 101 |
$a
rum
|
| 102 |
$a
RO
$b
Delea Nouă, București, Ilfov
|
| 120 |
$a
bb
|
| 152 |
$a
unimarc
|
| 200 |
0
$a
Delavrancea
$b
Barbu Ștefănescu
$f
1858-1918
|
| 300 |
0
$a
familia tatălui (căruțaș în București), provine din Vrancea, autorul fiind al nouălea copil
|
| 300 |
0
$a
numele real: Barbu Ștefan
|
| 340 |
$a
avocat, politician, poet și scriitor român, considerat una dintre cele mai mari figuri ale Trezirii Naționale a României; membru al Academiei Române și primar al Capitalei (1899-1901); ministru al Lucrărilor Publice (1910-1912) și al Industriei și Comerțului (1917-1918)
|
| 340 |
$a
a învățat la școala din mahala, apoi la Școala domnească; bacalaureat la Colegiul Sf. Sava; licențiat în drept la Universitatea din București (1882)
|
| 340 |
$a
pasionat de arte, muzică, pictură; a fost prieten cu Al. Vlahuță, I. L. Caragiale și pictorul Grigorescu
|
| 340 |
$a
a debutat în literatură în anul 1877, cu poemul patriotic ”Sante”, parte din volumul ”Poiana lungă”, semnat Barbu, iar în 1883 a debutat ca romancier cu ”Sultănica”, urmând ”Bunicul”, ”Bunica”, ”Domnul Vucea” și ”Hagi Tudose” (1903); din 1904 a publicat sub pseudonimul „Delavrancea”
|
| 340 |
$a
a publicat mai multe basme populare: ”Neghiniță”, ”Palatul de cleștar”, ”Dăparte, dăparte”, ”Moș Crăciun” etc.
|
| 340 |
$a
din bogata sa activitate dramaturgică se distinge trilogia ”Apus de soare” (1909), ”Viforul” (1910) și ”Luceafărul” (1911)
|
| 400 |
0
$a
Ștefan
$b
Barbu
|
| 400 |
0
$a
Barbu
$c
Delavrancea
|
| 801 |
0
$a
RO
|
