 |
| Nume Persoană: |
Bălcescu, Nicolae (1819-1852 ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă Informativă: |
provine dintr-o familie de mici boieri, fiul pitarului Barbu și al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu |
| Notă Informativă: |
tatăl lui Bonifaciu Florescu (1848-1899), publicist, traducător și critic literar |
| Notă biografică şi de activitate: |
istoric, scriitor și diplomat român, membru post-mortem al Academiei Române (2015) |
| Notă biografică şi de activitate: |
Participant activ la Revoluția din 1848, alături de fratele său mai mic, Barbu, a fost timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari. |
| Notă biografică şi de activitate: |
A pregătit „proiectul de pacificare”, acordul între revoluționarii unguri și cei români, prin întâlnirea cu Lajos Kossuth, (iulie 1849), care a semnat pactul, trădându-l ulterior. |
| Notă biografică şi de activitate: |
A călătorit, studiind istoria, prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și în Franța, Italia, Grecia (Atena) și la Constantinopol |
| Notă biografică şi de activitate: |
editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită ”Magazin istoric pentru Dacia” (1845-1848) |
| Notă biografică şi de activitate: |
autor al operei literare „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, (la Pesta, la Paris și în Italia), rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, între anii 1861-1863 |
| Notă biografică şi de activitate: |
s-a exilat la Paris, unde a încercat să coaguleze forțele revoluționare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene; nu i s-a mai permis intrarea în Țara Românească; a locuit în Malta, la Napoli și a decedat la Palermo, Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”, la vârsta de 33 de ani, bolnav de tuberculoză |
| Notă biografică şi de activitate: |
Alexandru Ioan Cuza a trimis la Palermo un emisar pentru depistarea rămăşiţelor revoluţionarului român, fără succes. Tentativele ulterioare (1977 - în perioada comunistă și după 1989, au dus la Grota Cappuccinilor din Palermo, însă se presupune că au fost mutate de aici, într-o groapă comună, neidentificată. |
| Țara sursă: |
RO |
|
