 |
| Nume Persoană: |
Rădulescu-Motru, Constantin (1868-1957 ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Vezi Nume Persoană: |
Rădulescu, Constantin |
| Notă Informativă: |
fiul lui Radu Poppescu (n. 1837, fiul egumenului mânăstirii Gura Motrului, Eufrosin Poteca 1786-1858, teolog, cărturar și iluminist român) și al Juditei Butoi |
| Notă Informativă: |
nume: Constantin Rădulescu; în 1892, și-a adăugat numele de Motru la cel de Rădulescu |
| Note Generale: |
Acad. dr. în filosofie |
| Notă biografică şi de activitate: |
filozof român, doctor în filosofie (1893), profesor universitar; psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român; membru și președinte al Academiei Române |
| Notă biografică şi de activitate: |
licențiat în drept (1888) și în filosofie (1889) la Universitatea din București |
| Notă biografică şi de activitate: |
a călătorit în în Austria, Germania și Elveția (1889, alături de Titu Maiorescu); a locuit în Germania între 1890-1893, studiind la München și apoi în Leipzig, în laboratorul psihologului Wilhelm Wundt (1832-1920); a frecventat și alte cursuri, printre care cele de fizică, fiziologie, chimie, psihiatrie și matematică |
| Notă biografică şi de activitate: |
a înființat revista „Studii filosofice” (1897), care va deveni „Revista de filosofie”; a fost bibliotecar la biblioteca Fundației Universitare Carol I (1895-1899); director al Teatrului Național din București (1918) |
| Notă biografică şi de activitate: |
profesor universitar de filosofie și psihologie şi savant de formaţie enciclopedică, a fundamentat o filosofie a personalismului energetic, exprimând fondul spiritual al poporului român; a publicat cursuri de psihologie, lucrări de psihologie individuală și socială, ideologie politică, filosofie, filosofia culturii („Puterea sufletească; Psihologia ciocoismului”, 1908; „Sufletul neamului românesc. Calităţi bune şi defecte”, 1910; „Psihologia poporului român”, 1937; „Timp și destin”, 1940) |
| Notă biografică şi de activitate: |
Patriotismul său lucid, spiritul independent şi justiţiar, oroarea faţă de compromisurile politice i-au atras sancţiuni atât din partea Mişcării Legionare cât şi a regimului comunist. În anul 1940 a trebuit să renunţe, sub presiunea legionarilor, la catedra de la Universitate iar în anul 1948, cu ocazia creării Academiei RPR, a fost îndepărtat din rândul academicienilor. |
| Notă biografică şi de activitate: |
fondatorul Societăţii de Studii Filosofice, preşedintele Secţiunii literare a Academiei Române(1931-1934), de două ori vicepreşedinte al Academiei Române (1935-1938; 1941-1944) şi preşedinte al Academiei Române (1938-1941) |
| Țara sursă: |
RO |
|
