Sîrbu, Ion D. (1919-1989)
|
LDR | 02527dx a22002770 45 | |
---|---|---|
001 | 223223 | |
100 | $a arumy01010101ba0 | |
101 | $a rum | |
102 | $a RO $b Petrila, Hunedoara | |
120 | $a bb | |
152 | $a unimarc | |
200 | 0 $a Sîrbu $b Ion D. $f 1919-1989 | |
300 | 0 $a nume complet: Ion Desideriu Sîrbu; a semnat Ion D. Sîrbu și I. D. Sîrbu | |
340 | $a autor, eseist, dramaturg, filozof, publicist și romancier român, licențiat al Universității Regele Ferdinand I din Cluj | |
340 | $a a fost primul student la filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche | |
340 | $a În anii 1940 a activat în Cercul Literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș etc. | |
340 | $a asistent la catedra profesorului Liviu Rusu, în 1947 a devenit cel mai tânăr conferențiar universitar din țară; a fost însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl considera un filozof cu idei reacționare; motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat | |
340 | $a După câțiva ani de profesorat în învățământul liceal, a fost redactor în București, la revista „Teatru” iar apoi la „Revista de pedagogie”. | |
340 | $a În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă, și datorită unei presupuse colaborări cu reacționarii maghiari în perioada Revoluției maghiare anticomuniste din Budapesta 1956, a fost arestat și condamnat politic, întâi la un an, iar apoi pedeapsa a crescut la șapte ani. | |
340 | $a La eliberarea din închisoare, a lucrat câteva luni în mină, după care, din 1964, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu la Craiova, unde s-a angajat ca secretar literar la Teatrul Național. | |
340 | $a A scris piese de teatru, povestiri și romane; un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția sa, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul ”Adio, Europa!” | |
340 | $a Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda, „Cel mai iubit dintre pământeni”, pare a fi modelat în parte după I. D. Sîrbu. | |
340 | $a La Petroșani ființează din 1991 Fundația Culturală "Ion D. Sîrbu"; Cetățean de Onoare al municipiului Petroșani (post-mortem, 2009) | |
400 | 0 $a Sârbu $b Ion D. | |
400 | 0 $a Sîrbu $b Ion Desideriu | |
400 | 0 $a Sîrbu $b I. D. | |
801 | 0 $a RO |
Lucrări:
0 lucrari in 22 publicatii in 1 limbi
Între timp murisem : cronicar teatral
de:
Sîrbu, Ion D. (1919-1989)
(Text tipărit)
Obligaţia morală : Din confesiunile unui dramaturg
de:
Sîrbu, Ion D. (1919-1989)
(Text tipărit)
Un deget pe o rană : despre plastică
de:
Sîrbu, Ion D. (1919-1989)
(Text tipărit)
Lupul şi catedrala : roman
de:
Sîrbu, Ion D. (1919-1989)
(Text tipărit)
Printr-un tunel : Corespondenţă
de:
Sîrbu, Ion D. (1919-1989); Stanca, Horia Sebastian (1909-2002)
(Text tipărit)
Arca bunei speranțe
de:
Sîrbu, Ion D. (1919-1989)
(Text tipărit)
Râs-cu-plânsul nostru valah
de:
Sîrbu, Ion D. (1919-1989)
(Text tipărit)
Între Scylla şi Carybda : Din însemnările unui secretar literar
de:
Sîrbu, Ion D. (1919-1989)
(Text tipărit)
Traversarea cortinei : Corespondenţa lui Ion D. Sîrbu cu Ion Negoiţescu, Virgil Nemoianu
de:
Sîrbu, Ion D. (1919-1989)
(Text tipărit)
Dansul ursului : roman
de:
Sîrbu, Ion D. (1919-1989)
(Text tipărit)