 |
| Nume Persoană: |
Sturdza, Mihail, prinț (1886-1980 ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Vezi Nume Persoană: |
Sturdza, Mihail R. |
| Notă Informativă: |
între camarazi, Lucă, sau Moș Lucă |
| Notă Informativă: |
al doilea din cei trei fii ai lui Radu Sturdza, diplomat, fost consul al României la Constantinopol, și al Mariei Jora |
| Notă Informativă: |
tatăl lui Ilie-Vlad Sturdza (născut la Berna, în 1915), autorul unui volum de memorii |
| Note Generale: |
Diplomat, doctor în drept internațional |
| Notă biografică şi de activitate: |
diplomat de carieră, doctor în drept internațional, memorialist și om politic român, ministru al afacerilor străine al României |
| Notă biografică şi de activitate: |
studii în drept la Iași, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”; a debutat în diplomație în anul 1913 |
| Notă biografică şi de activitate: |
În timpul Primului Război Mondial luptă într-o unitate de artilerie, apoi în calitate de comandant al unei mici unități de blindate. Spre sfârșitul războiului trece prin Petrograd, unde asistă la asediul bolșevic asupra orașului. În ultimele zile ale războiului, în Italia, participă alături de Alexandru Lahovary, la organizarea Legiunii Voluntarilor Români, formată din prizonieri ai armatei austro-ungare. După campania din 1919 contra republicii sovietice maghiare a lui Béla Cohen (zis Béla Kun), se retrage temporar din activitatea diplomatică pentru a ocupa funcția de prefect de Cluj. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Revenit în diplomație, avansează ierarhic până la nivelul de ministru plenipotentiar cl.II. A indeplinit misiuni diplomatice la Durazzo, Sofia, Atena, Berna, Budapesta, Viena, Washington, Riga, Tallin, Helsinki și Copenhaga. În 1939, a fost rechemat în administrația centrală a ministerului de externe. |
| Notă biografică şi de activitate: |
După lovitura de stat de la 6 septembrie 1940, la cererea lui Horia Sima, este numit ministru de externe, însă a demisionat în urma unor neînțelegeri cu Ion Antonescu. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Arestat în 1941, în urma "Rebeliunii legionare"; a părăsit clandestin țara, ajutat de legionari, prin Bulgaria, unde așteaptă o lună aprobarea lui Joachim von Ribbentrop de a putea trece pe teritoriul Reichului fără a fi reținut. Ajunge la Copenhaga în 7 august 1941. Încercarea sa de a se înrola în armata finlandeză, ca și cea de a forma din legionarii refugiați în Germania o unitate militară care să lupte contra rușilor, sunt blocate la intervenția lui Ion Antonescu. |
| Notă biografică şi de activitate: |
A fost numit ministru de externe și al instrucțiunii publice în cadrul așa-zisului Guvern Național Român de la Viena, format de legionarii refugiați din România (1944-1945). În țară, în cadrul așa-zisului proces al "Marii Trădări Naționale" din 6-17 mai 1946, a fost condamnat la moarte în contumacie. |
| Notă biografică şi de activitate: |
După război, se refugiază în America Latină, apoi în Spania, menținând permanent legătura cu Horia Sima și alte căpetenii legionare. În anii următori, M. Sturdza participă activ la manifestările politice și culturale ale exilului românesc (la Buenos Aires, Rio de Janeiro, Paris și Madrid), fără a ține cont de fosta culoare politică a participanților la aceste acțiuni. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Este autorul volumului „România și sfârșitul Europei, Amintiri din țara pierdută. România anilor 1917-1947” (apărută în 1966) |
| Țara sursă: |
RO |
|
